Si uite asa pe zi ce trece devine tot mai prezent , tot mai intens...chiar daca nu-l vad, nu-l simt, nu-l am , nu e langa mine. Devine parte din mine si din ceea ce simt... Si parca tot mai mult imi doresc sa-l vad , sa-l aud, sa-l imbratisez, sa devenim noi . Si e ciudat dar e asa, ciudat cum e , e frumos si ma bucur ca exista, si astept... astept.. si mi-e frica sa nu ma trezesc, mi-e frica sa nu fie un vis. (va urma)
eeeel :D
RăspundețiȘtergere